A fost odată ca niciodată trei purceluși care trăiau fericiți în pădure alături de mama lor. Cei trei crescuseră mari și, într-o zi, au decis că a sosit momentul să-și construiască propriile case și să trăiască fiecare pe cont propriu.

Înainte de a-și lua rămas-bun, mama lor le-a dat un sfat important:

— Dragii mei, amintiți-vă că în pădure trăiește un lup fioros. Construiți-vă casele cu atenție și efort pentru a fi mereu în siguranță.

Cei trei purceluși au promis că vor avea mare grijă și au pornit la drum.

Primul purceluș era foarte vesel, dar și puțin leneș. Voia să termine repede casa ca să aibă timp de joacă, cântat și odihnă. Așa că a decis să construiască o căsuță din paie.

— Paiele sunt ușoare și ușor de pus — spuse bucuros —. Într-o clipă voi avea casa terminată.

Și așa a fost. În foarte scurt timp, primul purceluș și-a terminat casa din paie și a început imediat să cânte la fluier, fericit că a terminat așa de repede.

Al doilea purceluș nici el nu voia să muncească prea mult. S-a gândit că o casă din lemn ar fi ceva mai rezistentă decât una din paie, dar totuși rapidă de construit.

— Cu câțiva bușteni și crengi voi avea o casă grozavă — zise el.

A muncit un timp, iar când a terminat casa de lemn, a mers la joacă împreună cu fratele său mai mic.

Al treilea purceluș, în schimb, era răbdător și harnic. Știa că să construiești o casă bună necesită timp, dar știa și cât de important este să fii în siguranță.

— Eu îmi voi face casa din cărămizi — a spus el —. Mă va costa mai mult efort, dar va fi tare și rezistentă.

Frații săi au râs de el.

— O să dureze o veșnicie! — spuse primul purceluș.

— Noi am terminat deja și putem să ne jucăm — adăugă al doilea.

Dar al treilea purceluș nu s-a lăsat convins. A continuat să pună cărămidă peste cărămidă, pregătind bine pereții, ușa, ferestrele și o sobă rezistentă.

Au trecut orele și, în final, casa lui a fost terminată. Era o casă frumoasă, solidă și sigură.

Într-o zi, în timp ce purcelușii se odihneau, a apărut lupul cel fioros. Era foarte flămând și, văzând căsuța de paie, s-a apropiat încet.

A bătut la ușă și a spus cu voce groasă:

— Purceluș, purceluș, lasă-mă să intru.

Primul purceluș, speriat, a răspuns:

— Nu, nu și nu! Nu te voi lăsa să intri!

Atunci lupul și-a arătat colții și a spus:

— Atunci voi sufla, voi sufla și casa ta va cădea.

Lupul a tras aer, a suflat cât de tare a putut și casa din paie a zburat în văzduh.

Primul purceluș a fugit cât a putut de repede spre casa de lemn a fratelui său.

Puțin mai târziu, lupul a ajuns și la a doua casă.

Cei doi purceluși au fugit către casa din cărămidă a fratelui lor mai mare, unde în cele din urmă au găsit adăpost.

Lupul a încercat să dărâme solida casă din cărămidă suflând iar și iar, dar nu a reușit să miște nici o singură cărămidă.

Furios, a decis să coboare printre horn. Dar al treilea purceluș pregătise o oală mare pe foc chiar sub horn.

Lupul a căzut pe horn, a simțit căldura puternică și a fugit speriat în pădure, fără să mai deranjeze vreodată pe cei trei frați.

Cei doi purceluși mai mici au înțeles atunci valoroasa lecție pe care fratele lor mai mare a încercat să le-o transmită.

— Ai avut dreptate — au spus ei —. Să faci lucrurile repede și fără efort nu întotdeauna e mai bine.

Al treilea purceluș a zâmbit și i-a îmbrățișat.

De atunci, cei trei purceluși au trăit fericiți și în siguranță, amintindu-și mereu că munca bine făcută, răbdarea și responsabilitatea te ajută să depășești orice dificultate.

Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea așa.